Spitalul OXXYGENE este prima unitate privata cu profil geriatric, specializata in tratamentul bolnavilor geriatrici dar si al celor cu dementa Alzheimer si alte tipuri de dementa, omologata de Ministerul Sanatatii, si aflata in contract cu Casa Nationala de Asigurari.

Orice pacient care prezinta semne minore de tulburarea neurocognitiva trebuie evaluat complex, inclusiv bioumoral si imagistic, pentru a nu clasifica gresit o dementa fie ca degenerativa, fie ca vasculara, fara a verifica daca nu este o dementa mixta care, in mod firesc, poate beneficia de o alta abordare.

Demența este un sindrom caracterizat prin deteriorarea  funcţiilor intelectuale (abilităţi cognitive şi emoţionale) suficient de severă pentru a interfera cu activitatea zilnică şi calitatea vieţii, apărute la un pacient în stare de conştiență.

Precum vedem dementa nu este o boala. “Dementa” este un termen sub umbrela caruia se circumscriu tulburari ale functiilor cerebrale cum ar fi in principal problemele de memorie, dezorientarea temporala si spatiala, confuzia, afectarea unor activitati cerebrale complexe (gandirea abstracta, luarea deciziilor), dar mai ales afectarea activitatii zilnice obisnuite a persoanei in cauza.

Spunem ca dementa este un sindrom deoarece intruneste definitia acestuia fiind un grup de semne si simptome care apar in cadrul unei patologii particulare.

Daca urmarim literatura de specialitate, semnele si simptomele specifice dementei se intrepatrund spre deosebire de alte sindroame in care acestea sunt diferentiate exact. Astfel, printre semnele si simptomele dementei gasim uitarea informatiilor recent invatate, modificari in planificarea si rezolvarea problemelor cum ar fi gestionarea banilor, utilizarea telefonului si reamintirea numerelor de telefon pe carepacientul le stia anterior, etc.

Dementa este incorect definita ca un proces de imbatranire – “senilizare”, acesta fiind mai degraba comun imbatranirii normale a creierului dar care nu afecteaza activitatea zilnica a persoanei respective.

Semnele si simptomele pot varia foarte mult dar cel putin doua din urmatoarele trebuie sa fie semnificativ afectate pentru a intruni criteriile unei demente:

  • Memoria
  • Limbajul si comunicarea
  • Perceptia vizuala
  • Atentia
  • Rationamentul

De obicei dementa este progresiva, iar diagnosticul precoce creste sansele ca evolutia ei sa fie incetinita prin initierea tratamentelor specifice dar permite si planificarea din timp a vietii.

Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativa progresiva caracterizata prin distrugerea de celulele nervoase, constituita dintr-o lunga etapa asimptomatica – in care pacientul nu prezinta nici un semn legat de memorie si gandire (peste 10-15 ani), urmata de etapa clinica (alti 8-10 ani) cu manifestari specifice in aria cognitiva (pierderi de memorie, afectarea rationamentului, tulburari comportamentale, etc. Aceste repere temporale sunt rezultatul unor studii statistice si nu reprezinta obligatoriu evolutia oricarui pacient – “Exista pacienti si nu boli”.

Vedem astfel, ca o persoana care sufera de aceasta boala si decedeaza  la 75 de ani are stigmatele bolii probabil de la 50-55 de ani. Daca ne referim insa la persoanele aflate in forma severa de boala la 60 de ani (cazuri destul de rar intalnite, dar in crestere numerica in ultimul timp) realizam ca in anumite conditii  diagnosticul ar putea fi pus chiar in jurul varstei de 35-40 de ani. Iata de ce screening-ul macar al persoanelor la risc,avand parinti sau bunici cu dementa Alzheimer, s-ar impune inca din perioada de “adult tanar”.

Boala Alzheimer este cea mai comuna forma de dementa pentru persoanele de peste 65 de ani.

Dementa vasculara este clasic descrisa ca o tulburare cognitiva cu debut brusc si deterioare in trepte, cauzata de afectarea creierului secundara unui flux de sange diminuat ce priveaza neuronii de nutrienti si oxigen. Dupa unii autori tulburarea neurocognitiva nu este corelata cu gradul de afectare vasculara a creierului.

Factorii de risc vascular (hipertensiunea arteriala, nivelul crescut al colesterolului in sange, fumatul, diabetul zaharat sau intoleranta la glucoza) cresc riscul de dementa vasculara.

Manifestarile clinice variaza in functie de zona din creier afectata. In cazul unor ”mini-stroke” – adica mici accidente vasculare cerebrale – ce se exprima la tomografia cerebrala ca ”lacunarism cerebral”, evolutia poate fi lenta, asemanator cu cea din dementa

Alzheimer. Simptomele frecvente in cadrul dementei vasculare sunt:

  • Confuzie
  • Tulburari de atentie si concentrare
  • Agitatie si neliniste in special la apusul soarelui (fenomen sun-downing) si noaptea
  • Afectarea functiilor camplexe ale gandirii precum luarea deciziilor, organizarea si planificarea
  • Tulburari ale memoriei recente, apar de obicei ulterior, spre deosebire de dementa Alzheimer in care apar de la debut
  • Mers cu pasi rapizi si tarsaiti
  • Ras si plans inadecvat
  • Incontinenta urinara
  • Depresie

Pe langa cauza clasica reprezentata de infarctizarea cerebrala exista si alte afectiuni cronice ale vaselor de sange din creier printre care lupus eritematos, vasculite, hemoragia cerebrala sau arterita temporala care pot determina o dementa vasculara.

Dementa mixta este conditia patologica a creierului in care apar modificari caracteristice diferitelor tipuri de dementa simultan. Tipul cel mai frecvent de dementa mixta este cel care combina elemente ale dementei de tip Alzheimer cu elemente de tip vascular.

Dupa unii autori – si datele necroptice (examenul histopatologic post-mortem) confirma acest lucru – dementa mixta ar fi mai frecventa decat dementa vasculara. Acesta este si unul din motivele pentru care noua clasificare DSM V considera ca principal criteriu de diagnostic criteriul clinic separarand tulburarile neurocognitive  in minore si majore, trecand pe planul doi tipul histopatologic al dementei.

Pe de alta parte, un alt studiu a aratat ca 94 % din persoanele care erau diagnosticate cu dementa Alzheimer, la examenul necroptic, prezentau si modificari specifice dementei vasculare. Cu cat varsta de debut este mai ridicata cu atat posibilitatea ca dementa sa fie una mixta este mai mare.

CONFORT

O condiție esențială pentru reușita unui tratament este nivelul de relaxare și încredere al pacientului. Spitalul a fost astfel conceput încât să poată oferi oricărui bolnav un grad optim de confort, care să-i asigure un nivel scăzut de stres făcându-l astfel mult mai receptiv la terapiile aplicate. Cazarea se face în regim hotelier, existând camere cu 3 paturi, camere de 2 sau un pat.

Programul de kinetoterapie se desfăşoară sub forma exerciţiilor necesare pentru învăţarea şi întreţinerea mişcării şi a mersului, precum şi a mobilităţii utile. Programul kinetic aplicat bolnavilor cu dementa Alzheimer este unul complex utilizând atât exerciţii fizice terapeutice cât şi tehnici de relaxare şi masaj.

Kinetoterapia în dementa Alzheimer se adresează atât funcţiei cognitive cât şi celei motorii, devenind astfel o necesitate. A fost demonstrate prin studii, ca un program de kinetoterapie corect conceput şi efectuat prezintă un potenţial pozitiv semnificativ pentru întârzierea instalării dementei sau a depresiei.

Limitarea activităţilor la persoanele vârstnice este recunoscută ca un factor major de risc pentru instalarea incapacităţii de efectuare a activităţilor cotidiene prin diminuarea forţei şi a masei musculare, frecvent asociate cu tulburări ale echilibrului postural şi afectarea mersului. Acestea, alături de frecvenţă demineralizare osoasă predispun individul la traumatisme grave, prin cădere, crescând astfel limitările funcţionale precum şi tulburările metabolice.

Pentru obţinerea sau conservarea unui grad satisfăcător de independenţă funcţională la persoanele cu Alzheimer este necesară întocmirea unui program de exerciţii construit pe o evaluare iniţială atât a capacităţilor motrice, cât şi a celor de îndeplinire a activităţilor curente ale vieţii cotidiene. În acest sens există scale de evaluare prin care pacientul este punctat în funcţie de performanţele atinse în gestionarea situaţiilor cotidiene (activităţi sociale, utilizarea telefonului, întreţinerea casei, autoadministrarea tratamentului, mijloacele utilizate pentru deplasare, igiena individuală).

În general, programul de kinetoterapie pentru persoanele cu Alzheimer (efectuat cu o frecvenţă de două ori pe săptămână minimum), presupune o perioadă scurtă de încălzire, urmată de exerciţii raportate la gradul de afectare motorie, apoi, spre final, se introduc exerciţii de respiraţie şi relaxare, care urmăresc revenirea parametrilor funcţionali la valori normale. Toate exerciţiile vor fi efectuate prin urmărirea fluctuaţiilor tensiunii arteriale şi a pulsului, mai ales dacă pacientul prezintă tulburări cardiace.

Pentru îmbunătăţirea echilibrului static şi a celui dinamic se pune accent pe tonifierea musculaturii abdominale, paravertebrale şi a membrelor inferioare (flexorii, extensorii, abductorii şi aductorii coapsei, flexorii şi extensorii genunchiului, flexorii dorsali şi plantari ai piciorului). Exerciţiile pentru prehensiune şi cele pentru mobilitatea articulaţiilor membrului superior îmbunătăţesc sensibil capacitatea de autoservire.