Principalele efecte fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant şi hiperemiant sau vasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociază cele derivate, precum cele fibrolitice şi cele antiinflamatorii.
De aceasta terapie beneficiază:
- artrozele cu diferite localizări (spondiloza, gonartroza, coxartroza etc).
- suferinţele ţesuturilor moi (mialgii, tendinite, PSH, epicondilite, sindromul algoneurodistrofic etc).
- afecţiunile de natură ortopedico-traumatică (scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism, accelerarea calusării fracturilor, contuzii, entorse, luxaţii, hematoame).
- afecţiunile dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor.
- afecţiunile neurologice: nevralgii şi nevrite, inclusiv dupa post herpes zoster.
- afecţiunile ginecologice.
Contraindicaţiile generale ale ultrasonoterapiei:
- afecţiunile tegumentare de natură infecţioasă, inflamatorie sau tulburări de sensibilitate cutanată,
- tulburările de coagulabilitate sanguină, fragilitatea capilară.
- starea generală alterată.
- tumorile în toate stadiile evolutive, pre şi postoperator.
- tuberculoza activă, în orice stadiu şi orice localizare.
- stările febrile acute, indiferent de cauză.
- insuficienţa cardiocirculatorie, boala cardiaca ischemică, tulburările de ritm cardiac.
- afecţiunile venoase periferice.
- ateroscleroza cu calcificarea progresivă a pereţilor arteriali.
