Terapie prin ultrasunet

Principalele efecte fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant şi hiperemiant sau vasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociază cele derivate, precum cele fibrolitice şi cele antiinflamatorii.

De aceasta terapie beneficiază:

  • artrozele cu diferite localizări (spondiloza, gonartroza, coxartroza etc).
  • suferinţele ţesuturilor moi (mialgii, tendinite, PSH, epicondilite, sindromul algoneurodistrofic etc).
  • afecţiunile de natură ortopedico-traumatică (scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism, accelerarea calusării fracturilor, contuzii, entorse, luxaţii, hematoame).
  • afecţiunile dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor.
  • afecţiunile neurologice: nevralgii şi nevrite, inclusiv dupa post herpes zoster.
  • afecţiunile ginecologice.

Contraindicaţiile generale ale ultrasonoterapiei:

  • afecţiunile tegumentare de natură infecţioasă, inflamatorie sau tulburări de sensibilitate cutanată,
  • tulburările de coagulabilitate sanguină, fragilitatea capilară.
  • starea generală alterată.
  • tumorile în toate stadiile evolutive, pre şi postoperator.
  • tuberculoza activă, în orice stadiu şi orice localizare.
  • stările febrile acute, indiferent de cauză.
  • insuficienţa cardiocirculatorie, boala cardiaca ischemică, tulburările de ritm cardiac.
  • afecţiunile venoase periferice.
  • ateroscleroza cu calcificarea progresivă a pereţilor arteriali.